"Pepi"

Iosif "Pepi" Viehmann a fost un speolog și cercetător al carstului la Institutul de Speologie "Emil Racoviță" din Cluj-Napoca, România. Numele "Pepi" îl evocă însă nu doar pe speolog ci ne amintește de un mare om, cu un impact remarcabil asupra științei, culturii și comunității sale, o legendă în rândul studenților, colegilor și prietenilor săi.

Născut în Cluj-Napoca la 1 septembrie 1925, a traversat evenimente istorice tumultoase în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul studiilor universitare, inspirat de fondatorul Institutului de Speologie, Emil Racoviță, Pepi a început să dezvolte un amalgam unic de abilități științifice, predare și povestire. 

Apoi, pe parcursul întregii sale vieți, conferințele lui Pepi, au delectat cu povești fermecătoare și diverse colecții de diapozitive, ce acopereau teme variate, de la peșteri și munți, la natură, oameni, jazz și surrealism.

După absolvire, Pepi a petrecut cinci ani ca profesor de Științe Naturale la Școala Pedagogică din Năsăud, inițiind explorări subterane alături de Leon Bîrte, descoperitorul Peșterii Tăuşoare din Munții Rodnei. A început astfel o viață dedicată explorării și studierii regiunilor carstice din România, concentrându-se cu pasiune pe Munții Apuseni și Munții Rodnei.

Pepi Viehmann nu s-a limitat la a fi doar un speolog talentat; a fost și un autor prolific și un educator dedicat. A publicat numeroase articole și monografii remarcabile în reviste românești și străine, iar cărțile și albumele sale, precum "Ghețarul de la Scărișoara" și "Peștera Urșilor", au adus contribuții semnificative la descrierea peșterilor din România.

Contribuțiile sale științifice au depășit sfera explorării peșterilor, colectând date climatice și glaciologice în Ghețarul de la Scărișoara timp de peste 40 de ani. Experimentele ingenioase în medii subterane, inclusiv marcarea perlelor de cavernă cu ojă de unghii, au contribuit la înțelegerea formării acestora. Pionier în mineralogie și asociat cu descoperirea urmelor preistorice de pași în peșterile românești, Pepi a lăsat o amprentă semnificativă în domeniu.

Ca educator, a influențat și inspirat multiple generații de studenți prin tabere speologice și prezentări captivante. Pasiunea sa pentru speologie i-a îndrumat pe mulți să exploreze și să studieze noi peșteri. Entuziasmul, farmecul și profesionalismul său l-au făcut iubit atât de studenți, cât și de prieteni colegi. Ne amintim cu toții de momentele memorabile de la cluburile de speologie, în care proiectorul său lumina sălile de conferințe, iar diapozitivele în mișcare aduceau lumi necunoscute în fața auditoriului.

Cu o colecție impresionantă de fotografii, Pepi a documentat cu pasiune explorările sale. Dragostea sa nemărginită pentru peisajele carstice, munte, natură, oameni, muzică și artă a fost sursa devotamentului său față de muncă și comunitatea de tineri și studenți din Cluj. Aceasta dragoste nu va înceta să îi inspire pe toți cei pasionați de explorare și cunoaștere.